01


Când sunt pus în faţă situaţiei de a scrie despre mine, de ceva timp încoace parcă n-aş mai scrie nimic.
Îmi place…simplu. Simplu şi curat. Bine, acum trebuie să scriu ceva, aşa că…

 

02


A devenit un reflex să mă observ în fiecare circumstanţă a vieţii. Am crescut un obicei de a fi reflexiv. L-am crescut la propriu, că o fac de când eram mic. 6 ani mic. Mai târziu am înţeles de ce şi ce anume făceam.


Mă feresc să mai am obiecţii (răzvrătirea, atunci când nu îmi convin lucruri) la circumstanţele de viaţă. Acum, dacă nu îţi place o supă la restaurant, nu o mănânci. Îmi direcţionez atenţia către ceea ce trezesc în mine acele circumstanţe şi cine din mine reacţionează la ele. De acolo începe munca interioară.

03


Tocmai de aceea spun că fiecare situaţie este precum o prăjitură cu răvaş. În fiecare dintre experienţele pe care le trăim avem un mesaj. Un mesaj pe care dacă îl înţelegem (mestecăm şi digeram), ne va fi ghid pentru ceea ce urmează şi/sau ne va modela drumul.


Pentru un “combustibil” nelimitat, mi-am setat obiective de neatins într-o viaţă şi astfel am continuu un motiv de mă cunoaşte mai mult şi de a cizela faţetele ce sunt de cizelat. Am convingerea că fiecare întâlnire creează un schimb de informaţii pe toate nivelurile de înţelegere. Uneori schimbul durează 1 lună, 6 luni, 2 ani, alteori 5-10-20 de ani. Oricum ar fi, ele se încheie.


 

04


Cred cu tărie că TOATE TREC, de aceea aleg să fac ceea îmi aduce bucurie în suflet şi mai ales ceea ce simt, real, că este congruent cu drumul meu. Amin.


Petru Păun - Mail Office


 

Scrieţi-mi un mesaj


COVER 1